Dar cine isi va mai aminti de toate astea cand vor intalni pe altii…

 Am avut parte de cateva “iubiri” neimpartasite… am suferit… (dupa unele inca sufar…)! Au fost asa-zise etape spre maturizare in care am cunoscut persoane extraordinare desi nu ma asteptam! Cu unii am ramas prietena … nu mi-a fost usor si nu imi este usor sa fiu prietena apropiata cu ei… dar daca m-as indeparta m-ar durea si mai tare! Este acolo un anume om care imi va ramane vesnic in suflet! Este persoana in fata careia plang fara sa imi pese k se intinde rimelul… in fata careia pot sa apar nemachiata si cu un sac pe mine ca va sti sa imi spuna ca nu arata asa de rau. Este genul de prieten in care am avut, am si probabil voi avea incredere deplina indiferent de obstacolele ce s’au pus si poate se vor mai pune in calea prieteniei noastre!

Mai exista genul de persoana la care am tinut din toata inima si si’a batut jok [pkt k exista astfel de persoane]!

Si mai sunt persoanele pe care nu am avut inca ocazia sa le cunosc personal, dar care sunt extraordinare prin simplul fapt ca sunt acolo pe mess cu o vorba buna! Insa cand ei nu sunt pe mess trebuie sa ma resemnez cu cei care sunt aici aproape!

Dar atunci cand esti intr-o dupa-amiaza calduroasa si vrei sa iesi afara, sa te intalnesti cu cineva, niciunul din ei nu iti sta la dispozitie! Unii pentru ca nu au chef… altii pentru ca nu le pasa… sau pur si simplu te ignora cum au facut-o si pana acum!

Si cateodata stau si ma gandesc daca mai are rost sa continui toate aceste relatii dintre noi… In principiu ne folosim unii de altii! Si te mai intrebi cand poti sa te bazezi pe cineva.

In urma raman doar pozele, menite sa aminteasca de ceea ce a fost o data! Desi cand stau si am uit la unele poze ma umfla plansul, stiu ca ele pastreaza prin imaginea ce o prezinta amintirea vie a momentelor spectaculoase din viata mea. Fie ca ele imi arata o anume data, sau anumite persoane, momente din viata noastra de gasca sau ma reprezinta pe mine, TOATE AU FOST FACUTE CU UN SCOP!

Desi fara legatura fiecare poza a avut un rost bine definit!

Ca sa incep cu inceputul… sunt mandra k de 2 ani incoace am prieteni extraordinari si ca ei imi ridca moralu indiferent de situatie. Nu regret nicio cearta cu nimeni pentru ca fiecare cearta ne-a unit mai tare. Am avut parte de clipe de vis iarna aceasta si chiar in primavara asta [km prin martie]. Zilele astea au fost catastrofale, din punct de vedere emotional dar nu am lasat sa se vada [doar sunt o persoana vesela, fara griji...]. Privind in urma sunt mai matura ca ieri si mai copilaroasa ca maine! Nu cred ca sunt in masura sa imi dau cu parerea despre viata, dar cred cu tarie ca nu poti spune ca esti fericit pana nu te plimbi macar o data singur pe plaja simtind nisipul pe talpile goale. Nu esti fericit pana nu te plimbi toamna prin park fosnind in covorul de frunze si nu t prinde o ploaie zdravana toamna sau vara [cand esti p munte e cel mai misto..vorbeste experienta din mine]. Nu ai trait nimic daca nu iesi cu prietenii o noapte sa faceti caterinca la ore tarzii sub cerul liber.

NU…

…te-ai distrat suficient daca nu te-ai deconectat macar 2 ore de la viata ta normala ca sa mergi la iarba verde sa faci poze funky

…ai ras pe bune niciodata daca nu ai ascultat o gluma facuta de un strain intr-o gara

…ai trait daca nu ai iubit macar o data fara sa fi si tu iubit [doare..:(... f mult dar te face sa te gandesti mult la tine....]

…ai iubit daca nu ai facut ceva nebunesc pt cel drag

…ai stiut ce comoara ai langa tine daca nu te-ai uitat mai intai la ochii persoanei

…ai reusit nimic in viata daca nu te-ai bucurat de micile placeri ale vietii

…ai prieteni adevarati daca ei nu te fac sa razi

Considera-te norocos…

…daca exsita macar o persoana care stie cand e ziua ta [unii nici macar nu stiu cand s'au nascut]

…daca ai un loc cald unde poti spune acasa

…daca exista un prieten pe care sa il suni la 3 dimineata si te va asculta chiar daca e vorba de faptu ca nu i-ai spus noapte buna

…cand ti se ofera clipe de fericire alaturi de persoanele pe care le iubesti

…cand dupa ani de zile iti regasesti vechi prieteni

…daca te poti trezi zilnic si oricat de mari ar fi grijile poti sa te uiti in oglinda, poti s te certi cu tine, sa plangi si apoi sa iti reiei viata obisnuita

…cand cel mai bun prieten iti da o palma sau te cearta cand gresesti pt ca pe el il va durea mai mult decat pe tine

Atunci cand ma gandesc la ieri, la anumite momente, la clipele bune, imi vin in minte si cele rele si mai plang, gandindu-ma la ce a fost. Dar speranta ma face sa imi amintesc ca exista un azi ce influenteaza un maine, Ca exista un ieri ce te face sa razi si sa plangi pt a te intari sa zambesti azi, sa plangi maine si sa lasi durerile in spate cand incepi un nou capitol in cartea vietii tale. Stiu ca maine poate voi plange, pt ca azi am fost suparata pt ziua de ieri cand m-au dezamagit altii. De aia e viata frumoasa, pt ca te face sa te gandesti de ce existi si intotdeauna in regrete se gasesc fapte bune. Ii pot spune unuia din tovarasi ca nu regret clipele impreuna cu el, ca nu urasc ca nu en mai intelegem ca al inceput, pt ca viata mea a fost frumoasa cand eram pe aceeasi lungime de unda. Ii mai pot spune altui tovaras multumesc pentru ultimi 2 ani din viata in care m-a facut sa rad pana la lacrimi si pot multumi persoanei care m-a inteles si m-a certat cel mai mult pana acum : Lexu’ meu… precum si prietenilor pe care ii stiu mai putin. Mai ales Onutza, canGURU skipan, raluka si Biby… Si ce mi-a facut viata cu adevarat frumoasa in ultima vreme a fost vizita neasteptata de la Alex. Daca as putea trai viata de pana acum iar, as schimba la ea doar faptul ca nu am profitat de anumite oportunitati la vremea lor, dar viata mi-a oferit intotdeauna o adoua sansa.

acum o lacrima fierbinte
pe-un chip infrigurat
se scurge, se prelinge
elegant fara sa-i fi pasat

am invatat sa exprim durerea in rime
sa imi reprim rana in sine
as suporta o taietura adanca
asa cum am depus atata munca
si ma gandesc ca nu vei fi cu mine
eu simt cum viata se scurge din vine
pe rime
acum am lacrimi reci
pe chipul care-n veci
il vei pastra cu tine
asa cum inima mea
te va pastra in ea
asa cum mana mea
inca o simte pe-a ta

dar nu-ncerca straine
nu asculta la mine
caci numai el mai stie
durerea sa-mi alinte
mania sa-mi goneasca
sa-mi dea pofta de viata

Fata intristata
Soapta neuitata
Glas far’ de aseaman’
Ce nu are geaman
Pleaca si ma lasa.

Piele amortita
Mana-ncremenita
Vino si am cheama
Tu vino si ia-ma!

Fiinta mult iubita
Fata plictisita
Piele rozalie
Buza cenusie
Ochiule smarald
Vin’ ma cheama-n gand
Vino de ma ia
Nu vei stii ura.

Inca simt
Nu pot sa te mint
Inca vreau
Nu pot sa mai stau
Inca aud
Nu pot sa uit
Inca imi e dor
Stii k nu ne e usor

Esti frumoasa k un soare

Vazut de la mare departare

Esti splendida, o mioara

Pana cand se lumineaza

Ai o aura sublima

Cand se innopteaza

Pt tine suferit’am

Pt tine fhaaa???

Vai dar ochi ce’mi vazut’am

O stafie? Da mhaaa

Tu esti aia pt care

Eu in frig am asteptat

Tu esti tipa pt care

Fericirea mi’am asasinat???

Mi’e rusine mie fata

S t stiu cu el

Mi’e rusine de’o povara

Nasoala k un barbat chel

Sunt geloasa…

Si ce daca?

Tu nu stii ca el

Cand cu tine se saruta

Ma are in gand de fel?

Zice ca’l asculti atenta

Ca ii esti aproape

Dar cu mine ce mai face?

De ce noaptea imi spunea mii de soapte?

Aaaa… am inteles acum

Nu sunt buna eu

Nu’l ascult si nu’l alint

Cum o face ea

Are moduri mai frumoase

Are haine dragalase

Are o lenjerie fina

K sa ii dea la masina

Hai akm m’am enervat

Esti esti mai buan tu al pat

Pacat ca arati ca un barbat

Cu peruca ieftina p cap!

 caci suntem doar ai nostrii
 si nimeni niciodata
 nu t invata s scrii
scenariul mult asteptat
 suntem propria viata
 propria piesa’n care
 jucam prost si p fata

         Am cam neglijat blogu’ asta…l-am neglijat bine… Deci azi incerc sa mai scriu cate ceva; ceva din viata mea care zic eu ati patit-o cativa dintre voi. Asa… de obicei despartierea e grea…foarte grea! Insa cum e cu renuntarea? Dupa o despartire de obicei se renunta la lucrurile care va aduc aminte de acea persoana [nu trebuie sa fie neaparat vorba de iubire, daca rupi o prietenie cam tot o despartire se cheama... doar rupi legaturile cu o persoana draga nu?]. Insa cam ce se intampla cand la mijloc nu a fost nici o despartire? Cand la mijloc a fost doar o frumoasa prietenie si inca e pe care nu vrei s-o pierzi si tutusi e mai bine sa racesti relatia respectiva? Cum e cand realizezi un lucru gen: “wow… mi-am irosit atat amar de vreme doar ca sa imi dau seama ca ei bine relatia nu duce nicaieri”. Ah acum depinde la care relatie te gandesti, daca cea pe care ti’o doreai tu sau cea pe care deja o aveti. La inceput desigur, se plange…adormi plangand te trezesti plangand, visezi urat si ti se pare ca e sfarsitul lumii. Vine partea cand trebuie sa-i stergi numarul, sa stergi sau sa ascunzi bine bine de tot pozele si in final sa te abtii sa ii vorbesti cum o faceai, sa te abtii din impulsul “oh doamne uite-l! Ma duc pana la el sa il salut!” deoarece oricum asta nu te va mai ajuta pe viitor! Ah…insa apoi apar regretele: “oare de ce nu am mai incercat? oare de ce nu am putut sa fac aia…de ce nu am slabit si eu putin presiunea”. [presiune care nu exista decat intr-un mod fictiv, facandu-te pe tine sa te autoinvinuiesti. Cand crezi ca in sfarsit...gata dom'me dezi..pac pac incep o alta viata apare iar un motiv sa mai dai o sansa. De Ce? Pt. k ai uitat sa renunti si ai ajuns sa ai o dependenta sufleteasca! Orgoliu ca TU puteai te face la fel de sensibil la obiceiurile proaste care se repeta. DAR...atunci cand iubesti? ATUNCI cand ai ajuns s tii atat de mult la persoana aia care trebuie lasata undeva in spate ce faci? Nimic... cam asta e...stai, plangi speri ca vei avea inca o sansa chiar daca el/ea ti-a dat de inteles destul de clar ca nu vrea nimic cu tine. Ei atunci e cel mai greu sa renunti. Cum poti tu sa stergi numaru' de telefon? Daca se razgandeste si totusi te suna? Daca pozele alea numai ai de unde sa le iei apoi? Daca gresesti racind relatia? Si ramai asa in pom...gandindu-te...schitand prietenilor, deja satui de tine, cate un zambet fals si lasand cate o lacrima sa iti mai ude obrazul! Si nu o sa renunti niciodata complet, undeva o sa mai fie o poza, un mesaj, o umbra de regret. Si iti vei aduce aminte fiecare clipa petrecuta impreuna, fiecare refuz, fiecare discutie, fiecare melodie... Asta pana cand? Pana apare altcineva [desi pana nu renunti e imposibil pt. ca el/ea este idealul absolut] sau pana faci ceva nebunesc, ceva ce o sa regreti apoi sau ce nu vei apuca sa regreti!

Cam asta e soarta celor care nu pot sa renunte fizic la o persoana, pentru ca spiritual iti vei aminti tot again & again, unii vor fi mai curajosi si vor lasa ca acestew amintiri sa se scurca lasciv pe langa ei….altii vor dori sa si le aminteasca si dupa zeci de ani..pentru ca pur si simplu nu poti uita ca TU si el/ea nu ati ramas prieteni, pt. ca el/ea sunt undeva in lume si te intrebi daca isi mai aminteste de tine, daca s-a mai gandit de atunci la tine, daca vreodata a tinut la tine, daca vreodata a vrut sa vorbeasca iar cu tine!

♥♥♥